DesprePsihoterapie.ro

Când ne gândim la a stabili care ne sunt granițele personale, de obicei, ne imaginăm cum ținem pe cineva la distanță. Dar ce sunt cu adevărat granițele personale? Ele nu au legătură cu a ține pe ceilalți departe, sau din contră, la a da voie cuiva să se apropie de noi. Granițele personale au rolul de a te defini și a te diferenția de tot ceea ce este în jurul tău. Ele reprezintă sentimentele, nevoile, preferințele, dorințele tale. Ele sunt orice lucru care te fac unic în raport cu ceilalți.

 

Cu toții avem dialoguri de genul:Persoana A: “Ce tip de suc preferi?”Persoana B: “Îmi place sucul proaspăt de portocale.”Persoana A: “Iar mie îmi place sa beau Cola.”

 

Atât persoana A, cât și persoana B și-au setat în acel dialog câte o granița personală, în funcție de ce au simțit ca îi definesc.

 

Momentul în care începem să ne îngrijorăm în legătură cu aceste granițe este atunci când nevoile, dorințele, sentimentele noastre intră în conflict cu ale altei persoane. Începem să privim granițele ca pe un zid, deși ele nu au legătură cu a bloca accesul altora la persoana noastră.Ca granițele cuiva să fie respectate, ele trebuie făcute vizibile, trebuie rostite și puse în centrul relației pe care cineva o are cu altă persoană. Granițele personale au un rol mult mai profund atunci când subiectul lor principal devenim noi, astfel încât să transmitem în exterior ceea ce simțim cu adevărat.

 

De exemplu, într-o relație în care nu esti multumit/ă de un aspect al partenerului/partenerei tău/tale, o graniță personală care ar reflecta ceea ce simți cu adevărat ar putea fi:“Decid pentru binele meu să comunic deschis modul în care mă face să mă simt cealaltă persoană.”

 

Sau, într-o relație în care partenerul/a face abuz de alcool, o graniță personală ar putea fi:“Aleg pentru binele meu să nu stau în această relație, deoarece îmi face rău să vad pe cineva venind beat acasă seara.”

 

Comunicate în acest fel, granițele nu vor mai rostite sub forma unor amenințări: “Te vei lăsa de băut/te vei schimba imediat pentru mine” ci vor fi despre “Ceea ce este bine pentru mine este să aleg altă abordare/cale.”

 

Atunci când folosim granițele să îngrădim libertatea celorlalți simțim că pierdem controlul. Încercăm să creem arme împotriva altor persoane. O graniță personală nu ar trebui niciodată îndreptată împotriva a cuiva/ceva. Atunci când procedăm astfel, vorbim deja despre FRICĂ, iar frica ne determină să îndepărtăm pe cineva sau ceva din jurul nostru.

 

Acest principiu al granitelor sănătoase poate fi utizilat și în strategiile de parenting.De exemplu, înainte de culcare, copilul este cuprins de un val de energie, sare prin pat și fuge de schimbatul în pijamale râzând cu satisfacție. În acele momente, ca părinte, poți alege să folosești granițele pentru a-ți exprima dorința pe care o ai în acel moment, aducând nevoia ta în centrul relației.

 

De exemplu:“ – Mami/Tati va citi o poveste doar pentru băiețelul/fetița care stă în pat, sub păturică.”

 

Acum copilul are posibilitatea de a spune DA sau NU. I se oferă libertatea de a alege în funcție de propriile lui granițe și în funcție de dorințele sale. Copilul va putea alege să se ducă la culcare pentru că își dorește cu adevărat să audă povestea. Totul depinde de găsirea a unei căi de mijloc care să mulțumească ambele persoane implicate. Doar atunci putem spune că o relație oferă sentimentul de siguranța și de încredere.

18 decembrie 2018

Ce sunt granițele personale?

DesprePsihoterapie.ro