DesprePsihoterapie.ro

Copiii sunt oglinda familiei. Ceea ce înseamnă că micuții au incredibila capacitate de a-și face părinții să se simtă exact cum se simt ei.

 

Dragi părinți, opriți-va puțin și gândiți-va: „Cum mă face copilul meu să mă simt?”

 

Exemplul 1. Se poate ca el să declanșeze în dvs. sentimentul lipsei de control. Cel mai probabil, copilul se simte în exact același fel. Pentru a aduce o schimbare in comportamentul unui copil, sentimentele care hrănesc comportamentul său vor fi primele care vor necesita imbunatatiri.

 

Dacă ai un copil care simte că a pierdut controlul, care sunt modurile în care îi poți reda sentimentul de control? Unul din aceste moduri (acum depinde și de vârsta copilului) este să îi dai posibilitatea de a face alegeri (foarte, FOARTE multe alegeri în fiecare zi).

 

Pentru copiii cu vârste cuprinse între 2-5 ani, părinții le pot oferi alegeri dintre cele mai simple, care par chiar un pic fără noimă, precum: „Dorești să mănânci cu furculița asta, sau cu furculița cealaltă?” Deși furculitele sunt identice, prin faptul că există o alegere pe care o poate face, copilul va simți cum își redobândește capacitatea de a influența mediul extern prin alegerile sale. Nu va mai avea sentimentul unei închisori în care nu poate avea drept de decizie. De asemenea, crearea unui orar sau al unui program zilnic pe care copilul îl poate vedea, crește sentimentul sau de control.

 

Comportamentul pe care adultul îl percepe ca „negativ” este încercarea copilului de a-și crea sentimentul de control, însă prin faptul că el nu are mecanisme de adaptare adecvate sau suficient dezvoltate, aceste comportamente devin o influență negativă asupra calității vieții. Chiar și în calitate de adulți putem recunoaște că nu întotdeauna facem față realității prin mecanisme de adaptare potrivite. Ele ne afectează atât pe noi, cât și pe cei din jur pe termen lung. Iar asta pentru că nu deținem instrumentele, resursele sau nivelul de conștientizare necesare pentru a crea mecanisme adecvate vârstei sau situațiilor.

 

Un părinte trebuie să ofere copilului diferite resurse și modalități pentru a putea ajunge la sentimentele pe care acesta dorește să le trăiască în prezent.

 

Exemplul 2. Se poate ca el să declanșeze în dvs. sentimentul lipsei de încredere în propria persoană. Cel mai probabil, și copilul simte că rezervorul încrederii în sine este gol. Este foarte important ca părintele să ia măsurile necesare pentru a reîntregi sentimentul de încredere în sine al copilului. De exemplu, riscul de a deveni copilul „problema” al clasei sau al familiei trebuie prevenit cu orice preț. Nu este deloc o idee bună să ținem un copil, care simte că nu își poate schimba situația, într-un loc în care cei din jur îl privesc că și cum ar fi cauza tuturor relelor. Adulții care petrec cel mai mult timp cu copilul într-o zi, precum profesorii sau învățătorii, au nevoie de un nivel al conștientizării foarte ridicat pentru a nu transmite copilului mesajul că ceva este în neregulă cu el sau că are o problema.

 

Părinții trebuie să ia în considerare ceea ce este cel mai bine pentru copil. Atmosfera în care toți cei din jur îl privesc ca pe o problemă va fi preluată și interiorizată de către copil, acesta comportându-se conform noii identități atribuite de ceilalți.

 

Cea mai bună strategie a unui părinte este să își dea seama cum se simte copilul său, bazându-se pe felul în care copilul îl face să se simtă, și să caute mai multe modalități prin care să schimbe starea emoțională a copilului către ceva pozitiv. Părinți, va aștept la o sesiune de brainstorming de idei! 

25 februarie 2019

Copilul meu este rău! Ca părinte am pierdut controlul. Ajutor!

DesprePsihoterapie.ro