DesprePsihoterapie.ro

Este important ca părinții să își învețe copiii despre consecințe cât mai devreme cu putință în dezvoltarea lor. Ce sunt consecintele? Ele nu sunt forme de a pedepsi, ci sunt efecte ale unor decizii și moduri de a acționa.

 

Atunci când copilul este mic, părintele îl poate lăsa (în limitele în care acesta nu este în pericol de a se răni) să ia anumite decizii pentru a învăța din propria experiență care sunt consecințele, fie ele pozitive sau negative. Avantajul în a acorda copilului aceasta libertate când este mic, se datorează consecințelor neînsemnat de mici (maxim, se poate răni ușor). Dacă începi să faci un astfel de proces cu un adolescent, consecințele pot ajunge și la forme printre cele mai grave (accident de mașină, abuzul de substanțe, etc).

 

De exemplu:Trebuie să ajungeți la grădiniță și afară plouă, copilul este în șosete și refuză să își pună cizmulițele pentru a ajunge la mașină. Ca părinte vă exprimați granițele într-un mod asertiv:

- Mami/ Tati își dorește să urcăm în mașină repejor ca să plecăm, iar dacă nu ești gata plecăm fără cizmulițe.Copilul va dori să testeze și să împingă limitele acestei granițe și va refuza să se încalțe.

 

Părintele poate spune:

- Ok, atunci hai la mașină cu cizmulițele în mână.Copilul se va uda pe sosete până ajunge la mașină, nu îi va place senzația de rece și de ud, și va avea oportunitatea de a alege dacă data viitoare își va mai dori să treacă prin același lucru. Cel mai probabil va alege să poarte cizmulițele. Nu va fi un eveniment cu plânsete și cu țipete, ci va avea revelația unei ploi reci dis-de-dimineață. Această oportunitate i-a dat șansa să învețe despre consecințele propriilor acțiuni. Copilul are libertatea de a alege și de a fi conștient că urmările acțiunilor sunt ceva ce pot fi influențate de către el. El are puterea de a alege să se confrunte cu anumite consecințe. Va ști că el le creează prin puterea alegerilor.

 

Este critic pentru un copil să simtă că nu este complet în controlul părinților, că și el are puterea de a atrage anumite evenimente în viața sa prin deciziile pe care le ia.

 

Când va crește, copilul va avea o relație mult mai apropiată de părinții săi, nu îi va privi ca pe niște asupritori. Nu va avea de ce să fie rebel. Deși societatea spune că un adolescent trece oricum printr-o etapă de rebeliune prin care încearcă să se diferențieze de părinți pentru a se regăsi pe sine, acest lucru se datorează stilurilor de parenting prea stricte care conduc adolescentul la a simți nevoia să evadeze.

 

Daca părinții ar putea preda copiilor de mici lecția consecințelor și le-ar însuși abilitatea de a avea o relație în care copilul ia în considerare starea de bine și nevoile părintelui, acesta va avea la debutul adolescenței o atitudine de prietenie față de părinți. Îi va vedea mai mult ca pe niste ghizi, și nu ca pe asupritori. Copilul va veni la părinți pentru a cere sfaturi atunci când simte că are nevoie. Va decide singur să închidă calculatorul pentru a merge la culcare mai devreme, pentru că știe că a doua zi vor avea de suferit când va fi nevoit să se ducă de dimineață la școală. Va decide, nu pentru că vrea mama sau tata, ci pentru că este pe deplin conștient de consecințele ce vor urma. 

19 decembrie 2018

Cum să îți înveți copilul despre consecințe

DesprePsihoterapie.ro